Sub strictă supraveghere

                  Tocmai am aflat via zoso despre opţiunea Bird View de la google maps. Nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez că rotind imaginea ba îmi apare maşina ba îmi dispare de pe locul unde era parcată.
                   Până nu demult nu eram un contestatar prea înfocat al supravegherii. Multe probleme s-ar rezolva mult mai repede/corect prin monitorizările de tot felul însă parcă la un momentdat încălcarea libertăţii este prea mare.
                   Deocamdată chestia cu Bird View e valabilă doar pentru Timişoara, Sibiu, Sighişoara, Iaşi Constanţa , Cluj-Napoca, Braşov.
                    Parcă nu-mi pare aşa îndepărtată vremea când poţi avea un live view cu zoom impresionant cam pe unde te aştepţi şi mai ales pe unde nu te aştepţi.
                     O fi de bine , o fi de rău ....

Piepturi goale şi buzunare pline

                   Singurul film despre Revoluţie în care se vorbeşte despre manipularea de care am avut parte.                                                                                                                                                                                                                                                                                                       Singurii care au avut curajul să pună întrebări dificile celor care au luat decizii în acea perioadă.                                                                                                                                                                        Singurii care pun clar pe tapet adevărul crunt al eroilor de la Revoluţie : avem eroi care au fost împuşcaţi şi eroi care primesc indemizaţie pentru că i-au împuşcaţi pe cei dintâi amintiţi.

Conştiinţa lui Moş Crăciun

          Valabilitatea expresiei ,,secoul XXI va fi religios sau nu va fi deloc,, a luat o întorsătură care cred că l-ar surprinde şi pe Malraux.Ca să fie clar nu reîntoarcerea la divinitatea, nu construirea din abudenţă a bisericilor era mesajul lui ci reluarea legăturilor interumane. Comunicare ! Din fericire aceste legături au fost reluate. Din păcate cu mijloacele secolului XXI. În viteză, superficial sub forma comunicării online. Mai mult de atăt se evită încercarea unor abordări din perspectivă morală.

            Conştiinţa se divide în părţi care încearcă să se excludă. Conştiinţa individuală este înghiţită tot mai mult de o conştiinţă socială. 

               Conştiinţa socială pare o deturnare de la moralitate. Aceasta îi trasează individului un scop care nu are legătră cu moralitatea ci cu societatea. Individul nu face decât să trăiască iluzia unei false libertăţi. Hotărârile conştiinţei nu sunt altceva decât o reflectare a circumstanţelor sociale. Conştiinţa socială nu împinge omul spre autocunoaştere, reflectare ci îl rezumă la ceea ce trebuie la cotidian. Conştiinţa socială se mulează ca o carcasă ce te protejează de realitatea care a stat la fiinţa lui.

               ,,  Toţi avem nevoie de sentimentul de vinovăţie!,, mai e valabil acest lucru din moment ce conştiinţa individuală e înlocuită cu cea socială. Fiecare este propiul legiuitor trasând ceea ce e bine şi ceea ce nu e bine. Conştiinţa socială este cea care impregnează şi diferenţează binele de rău. Toţi fac aşa deci e bine! Vina pune stăpânire pe sentimentul de a fi unic!

                        În prezent conceptul de divinitate a fost înlocuit cu cel de progres. Progresul în sine devine adevărul dar tot ceea ce se întampla nu poate decât să ducă la pierderea direcţiei lui. Dacă nu există direcţie totul poate deveni la fel de bine regres. Nu există repere într-o lume fără puncte fixe. Ceea ce conştiinţa sociala consideră direcţie nu se bazează pe un standart adevarat în sine, ci pe decizia noastră şi, în cele din urmă, pe consideraţii ce ţin de propia adecvare. Divinitatea/moralitatea era un punct de reper garant al unei linişti interioare. Devenind propiul reper nu facem decât să punem în acord propia subiectivitate cu cerinţele sociale stricând acea linişte. Ce înseamnă până la urma progresul? O continuă luptă tulbure de a avea mai multe. Divinitatea în schimb iti poate da totul! Conştiinta socială pare să-ţi dea raspuns la toate problemele: singurătate, satisfacţie, împlinire, linişte, succes, adorare , pe scurt cum să devii fericit. Sunt numeroşi autori care ne invata asta. Se fac o gramadă de conferinţe, lansări de carte, propile povesti despre cum au devenit ei sunt puse pe tapet. Totul iti este la indemana, aparent trebuie doar să incerci.

                         Astfel e tot mai greu să găseşti răpuns la întrebarea ce e Crăciunul  şi, deşi toţi ne complacem în nişte standarde de sărbătorire, putem după o simplă introspecţie să găsim zeci de lucruri pe care le facem dar care nu au nicio legătură cu el.

Honda Pantheon 150cmc 2 timpi review sfarşit de sezon

        După cum v-am obişnuit revin la sfărşit de sezon pe două roţi cu calculele mele obsesive. Anul acesta am reuşit să fac cu Honda Pantheon exact 6438 km din care vreo 85% în oraş. Calcule şi date despre scuter am mai scris aici si aici asfel ca acum revin doar cu nişte chestii finale.
        Una peste alta scuterul pare modul cel mai bun de deplasare în oraş. Ar mai exista şi bicicleta dar cum pistele lipsesc din peisaj şi cum îmi e greu să cred că poţi face 5000 de km într-un an rămâne varianta maxi/scuterului.
          Despre Honda Pantheon 150cmc 2 timpi doar cuvinte de laudă. Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu pornească sau să moară motorul. Benzină, ulei, consumabile shimbate la timp şi uiţi de probleme. Locul de sub şa e de la mediu spre mare astfel că poţi face liniştit şi obişnuitele cumpărături.
           Să trecem la calcule: în cei 6438 km scuterul a consumat 250,23 litri benzină rezultând un consum mediu de 3,88l/100km. În total(pret scuter, înmatriculat, consumabile, benzină, asigurări) am cheluit 6158,51 lei rezltând un cost de 0,95 lei pe fiecare kilometru efectuat.
           Dacă nu-l vând între timp revin cu calcule la sfârşitul sezonului 2013.
       

Am înfrânt din nou

        Probabil ştie toată lumea rezultatele alegerilor. Pe mine două  cifre mă intereseaza : cea a prezenţei la vot şi cea a voturilor anulate. Dacă vremea de afară a făcut ca mulţi care doreau să-şi anuleze votul să prefere căldura din case rămânem totuşi cu aproximativ 60% absenteism. Încă o dată această majoritate este ignorată. Cei care nu au fost la vot pentru că nu au avut cu cine vota sunt din nou reduşi la tăcere de cei care ,la umbra unui fals simţ civic, au ales răul cel mai mic.
        Pentru mine e destul de logic că dacă pentru majoritatea persoanelor cu drept de vot candidaţii nu reprezintă nimic atunci aceştia ar trebui să se apuce de altceva nu să fie invesţi în funcţia de senator sau deputat.
         Dar cum România e ţara unde logica se termină aştept cu nerăbdare ziua în care cuţitul ne ajunge cu totul la os.

Ajută ca această poveste să aibă un final fericit

                    Sărbătorile vin, sărbătorile vin iar spiritul lor e întâlnit pe toate drumurile. Uite m-am gândit că nu ar fi rău să facem un altfel de faptă bună care să te facă să visezi numerele la loto la extragerea de Revelion.
                    Dar să trecem la lucruri serioase. Am primit pe email povestea unui marinar care vrea să-şi recucerească logodnica şi are nevoie de ajutorul nostru.
                     Mail-ul de poveste sună cam aşa
,,Întâi să mă prezint. Mă numesc Maxim Eduard,31 de ani,marinar.
Povestea mea de dragoste începe cu un an în urmă pe data de 16.11.2011...era o zi de miercuri aşteptam să fac schimbul de tură să plec acasă,să revin in ţara.În cele câteva ore de aşteptare am intrat pe un site cu jocuri on line,jocuri în general pentru copii..dar jucate în mare parte de maturi...ciudat nu-i aşa?
Am jucat cu un jucator, o fata... În timp ce jucam biliard,în cele căteva minute am vorbit puţin. M-a învins în primul joc..am mai jucat încă unul,iaraşi victoria a fost a ei..am zis să mai jucam unul singur...deja mie îmi sosise schimbul iar ea trebuia să plece acasă .De data aceasta am învins eu. Nu a contat...doar că-mi dăduse adresa de messenger.
Pe 17.11.2011 am ajuns in ţară. Seara am vorbit puţin pe messenger..şi cam atât...
Luni pe 21 ne-am văzut prima dată...şi din acel moment am început sş ne vedem zilnic şi tot de atunci  viaţa mea a căpătat un sens..
A trebuit să plec iarşi la munca. Înca 6 săptămâni care au fost cele mai grele săptămâni din viaţa mea şi prima dată când regretam ceea ce fac. Mi-am propus să plec în altă parte să schimb măcar sistemul de lucru ca să pot sta cât mai mult cu prietena mea.
Lucrurile au evoluat. Ne-am mutat impreună.
Apoi am cerut-o de soţie. Am exersat mult timp momentul şi sincer nu mi-a ieşit ca in filme. M-am fâstîcit şi am rosit mai ceva ca un şcolar la prima intalnire. Am reuşit. A acceptat inelul şi eram cei mai fericiţi...ne umbrea doar puţin serviciul dar am hotărât că voi schimba ceva.
Prin martie am primit doua mesaje de la o fata din trecut după care m-am ţinut o perioada. Fata care m-a ţinut câteva luni pe post de mantă de ploaie sau haină de vreme rea . Nu am avut nici o relaţie de natura sexuală cu ea. Cel mai mult s-a rezumat la căteva sărutări şi atât. 
Prietena mea(pe atunci încă nu-i oferisem inelul) a văzut ,m-a intrebat de mesaje..I-am spus şi apoi i-am trimis un mesaj în care am rugat-o să nu mă mai deranjeze pentru că am o iubită şi nu mă interesează.
A trecut timpul, nu ne-a supărat de atunci nimic.
Dar acum 2 luni în urmă...aceeaşi fată a început iaraşi să-mi trimită mesaje..
Mânat dintr-o copilărie, o dorinţă absurda şi tîmpită de razbunare i-am răspuns şi am facut-o să creadă că sunt singur că totul a fost o invenţie de-a mea. Insistă să ne intâlnim, să vorbim..o amânam mereu şi o lăsam să creadă ca ne v-om vedea..
Nu mai reprezenta de mult timp ceva pentru mine..Nu ştiu nici acum ce am avut în cap de am procedat aşa..
Logodnica mea a văzut mesajele şi puţin supărată, puţin nervoasă, puţin furioasă i-a trimis un sms în care o ruga frumos să nu ne deranjeze. A venit şi răspunsul foarte promt.A facut-o pe iubita mea ''inventată''.
Credeţi-mă că aş da zile, luni, ani din viaţă să pot da timpul inapoi. Iubita mea atunci s-a înfuriat şi a vrut să o sune. Eu am zâmbit când am văzut-o aşa furioasă. Nu o văzusem niciodată atîat de furioasă.Si totuşi cât de frumoasa era..
Tot in acest timp, acum doua luni în urmă, mi-am dat şi demisia, vroiam să schim ceva cu proggramul de lucru. Iubitei mele nu i-am zis. Nu vroiam să-şi facă griji. Şi începusem să-mi caut tot felul de slujbe. Plecam de acasa iar ei nu-i puteam spune unde sunt.
Acum sunt in voiaj. Pe 6 decembrie ajung şi de 16 zile trec printr-un iad. A zis că vrea să ne despărtim că nu are încredere în mine..
I-am cerut o şansă dar ...
  Asta e povestea mea
      Toti care ve-ti citi  aceste rânduri nu faceţi greşeala mea. Uneori adevărul doare şi e greu dar nu face atâta rău cât o minciuna .
Multumesc din suflet.,,

Ideea e că Eduard ne roagă ca joi 6 decembrie între orele 16.50 şi 17 să-i trimitem logodnicei mesaje de iertare/scuze în încercarea de a o recuceri. Numărul ei de telefon este 0. Mulţumesc!

Plăcerea unei plimbări

           De  ceva vreme nu te mai poţi plimba liniştit stând de vorbă cu proprile gânduri doar prin alte zone decât cele centrale ale oraşului. Eşti agasat tot timpul de tot felul de oameni cu tot felul de poveşti nemuritoare sau nu. Veşnicii cerşetori urât mirositor dar cu sute de lei căştigate zilnic sunt deranjaţi de alţii în funcţie de an electoral sau de ce sfiinte sărbători se apropie.
             De fiecare dată eşti abordat din ce în ce mai agresiv de cerşetori, de lingăii de la diferite partide comuniste, de cei cu promoţii la telefonie, de cei care în prag de sărbători trebuie neaparat să salveze viaţa unui copil care tot timpul e la jumătate de Românie distanţă de tine, de cei care fac fel de fel de chestionare, de preoţi ţintuiţi în acelaşi loc ani întregi în încercara de a strânge bani pentru o bisericuţă de la mama frasului şi aşa mai departe.
               În sfărşit cineva s-a gândit să interzică aceste chestii.  Dacă vrei să strângi fonduri sau semnături sau orice desfăşoară această activitate în alt loc. Anul trecut la un supermarket a fost o campanie mişto când la ieşirea din magazin erau persoane care îţi puneau cumpărăturile în coş sau plasă.
                Prin oraş vreau să mă plimb liniştit fără să văd poze cu copii mutilaţi, cerşetori puţind şi politicieni rânjind.

Iar vine Black Friday

              Iar eu din nou nu vreau nimic în mod special. Anul trecut am stat la pândă la aparate foto DSLR dar am văzut doar coada pisicii negre care apărea pe site-ul celor de la eMAG  .Dacă preţul e bun anul acesta vânez acest obiectiv foto sau un televizor.

              Conform  eMAG  anul acesta fenomenul va fi urmărit de aproximativ 4,1 milioane români , dublu faţă de anul trecut, iar 59,3% şi-au exprimat dorinţa de a şi cumpăra ceva.

                 Pun mai jos şi un mic ghid de supravieţure sau şansă de vânătoare reuşită pentru ziua de Black Friday.

Scârba de cei care se numesc politicieni

                   Marele reproş care ni se aduce este acela că nu mergem la vot. Şi aici mă refer la tineret. În afară de cei care fac parte dintr-un partid şi speră şi ei la un ciolan sau măcar la ceea ce rămâne dintr-o fasole cu ciolan majoritatea tineretul preferă să fie pasiv sau să sancţioneze într-un mod mut clasa politică.
                    Încercând să redefinească mita electorală diferitele partide vor să ne cumpere votul aşa mai pe după cireş astfel că ieri am fost părtaş la două mârlănii: 1. o cursă auto la care deloc subtil a fost anunţat faptul că fără aportul unui anume politician evenimentul nu ar fi avut loc şi 2. încercări de a influenţa votanţii cu campanii de genul anume partid strânge semnături pentru a fi construit un nou spital.
                     Dacă clasa politică ar fi fost alcătuită din Bărbaţi probabil altfel ar arăta Romănia astăzi. Dar când clasa politică e alcătuită doar din Lingăi trebuie să ne mulţumim cu poziţia în care suntem. Lingăii sunt  de două tipuri: cei care ling unde au scuipat şi cei care ling tot în speranţa că la un moment vor şi roade ceva. Lingăul se manifestă sub diverse forme de cele mai multe ori încercând să omoare capra vecinului decât să o mulgă pe a sa. Astfel ca dacă ieri erau prieteni azi pot foarte bine să se jignească fără nicio problemă.
                      Laitmotivul alegerilor se repetă de pe vremea lui Caragiale. Deci ,,eu cu cine votez,, în contextul actual când în loc să avem parte de oameni curaţi, de Bărbaţi, suntem oblogaţi să fim martori înscăunării unui Gigi Becali, unui Dan Diaconescu. Dacă în urmă cu câţiva ani eram scandalizaţi de naţionalişti precum Funar sau Vadim acum, contrar unei evoluţii, ajungem să fim conduşi de analfabeţi care şi-au luat diploma de bac după ce au absolvit facultatea.  Verticalitatea este înlocuită de jigniri, discuţiile de băşcălie astfel că se joacă o eternă piesă de teatru cu bunicuţe, plagiatori, leneşi, hoţi, chiori, profitori, turnători, etc pe care o plătim că şi cum ar fi un film de Oscar.
                      
                        

De pe garduri 1.4

De pe garduri 1.0   
 De pe graduri 1.1 
 De pe garduri 1.2
De pe garduri 1.3

Portofoliu Kariny Kiel

Sursa FOTO

Regulile după care funcţionează România 1.1

        Vorbeam aici despre nişte reguli după care funcţionează lucrurile pe la noi şi între timp am mai descoperit câteva.
         Fiecare îşi vede de propiul bine şi iasă în stradă doar dacă nemulţumirile lui sunt atinse în programul manifestărilor. Mai mult decât atât chiar se blamează şi se duc în derizoriu manifestările altora astfel că de multe ori nu putem sta în banca noastră când cineva protestează pentru o cauză care aparent nu ne priveşte ci şi începem cu ironiile. Dacă profesorii ies în stradă sunt destui care să zică că oriucum ce fac ei nu e muncă, dacă ies doctorii sunt destui care să zică că oricum primesc atenţii, dacă ies cei cărora le-au dispărut bicicletele de prin oraş sunt destui pe care să nu-i intereseze fiindcă ei nu au dar le-au dispărut oglinzile la maşină şi tot aşa. Toate o să contiunue până când ne dăm seama că simţul civic nu e legat numai de propiul interes şi că să ne sprijinim reciproc e o chetie absolut necesară.
        O dată la 4/5 ani românii ies la vot. De fiecare dată devenim din ce în ce mai culţi, elevaţi ca să nu zic mai deştepţi şi spunem că nu o să le mai ţină povestea cu punga de făină şi sticla de ulei. Acele vremuri au trecut, tanti Popa gîndeşte acum altfel, nu se mai lasă prostită. Întotdeauna se demonstreză contrariul!

Regulile după care funcţionează România 1.0

Not Human Feelings 1.0

Blestemul viniturii versus frustrarea băştinaşului

                 Comentânt articole pe un ziar local  am fost mirat de răspunsul unui băştinaş în sensul că acesta îmi recomanda să mă întorc de unde am venit. Am fost mirat să văd că în 2012 cineva mai poate pune această problemă altfel decât în sensul unei glume spuse de doi vecini sprijiniţi de  gard.
                   Se pare că încă mai trăiesc printre noi specimene rare care tănjesc după perioada ceauşistă a industrilizării când au apărut cartiere noi denumit generic colonii.
                 Băştinaşul trăieşte de multe ori într-o falsă superioritate alimentată de faptul că el nu a trebuit să se zbată pentru lucrurile obţinute cu greu de către vinitură. Faptul că acesta a moştenit ceva de la părinţi/ bunici e de multe ori o piedică în a muncii la fel de mult ca cel care pleacă de la zero.
                 Aş vrea să scăpăm de această mentalitate. La un momendat fiecare a fost băştinaş într-o zonă iar faptul că am plecat în căutarea unui mai bine nu cred că mă pune pe o treaptă socială inferioară faţă de nimeni.


p.s. În Timişoara, cel puţin, am întălnit de multe ori reproşuri la adresa viniturilor cum că am strica piaţa muncii. Din propia experienţă pot să vă spun că de cele mai multe ori noi nu acceptăm salarii de nimic fiind nevoiţi să plătim chirii, etc pe când colegii de aici s-au complăcut în situaţii de genul acesta. Partea tristă e că vorbesc de tinerii până în 35 de ani.

Am blog fac bani

               Despre cum să faci bani din blog e plin ,,netul,, de articole, întâlneşti chiar şi postări despre cum să nu faci bani din blog . De puţină vreme Zoso şi Arhi încearcă o nouă chestie.Primul vrea să facă bani din articole pe care cititorii să le plătească iar al doilea...cere bani pentru ca în comentarii să apară link către blogul/site-ul tău.
                Motivele pentru care eu nu o să plătesc pentru astfel de chestii sunt destul de simple şi anume în cazul lui Zoso nu cred că merită să plătesc vreodată nici 10 cenţi pentru  articolele lui iar în cazul lui Arhi nu mă încălzeşte prea mult că-mi vin sau nu pe blog comentatori de la el. Dacă îmi place un comentariu nu îmi e greu să-l caut pe autor iar dacă nu-mi place poate să aibe 15 linkuri.
                 Ideea e însă alta. Ce mai e până la urmă un blog? Cred că fiecare a început prin a face din el un fel de jurnal online. Din punctul meu de vedere tot ce deviază de la acest subiect nu mai e blog. E un fel de site cu autor cunoscut ca să zic aşa. Din păcate blogul devine tot mai mult un instrument de făcut bani şi tot mai puţin o chestie personală.
        

Arieşeni 2012

Poze făcute cu Canon 450 d

Portofoliu Florin Ghioca

sursa foto    blog Florin Ghioca

Alţii sunt de vină !

                   Într-un ziar online local apar la ceva timp diferite articole în care sunt evidenţiate acţiuni ale poliţiei de depistare a elevilor care fac orele cu barmanii de la localurile din oraş.

                     Procentajul celor care pufăiesc aiurea o ţigare pe marginea unei cola este destul de mare uneori chiar mai mare decât procentul celor care în ziua respectivă nu au avut bani de cico şi au fost obligaţi să cadă în depresia ascultării unui profesor îmbrăcat patetic.

                      Ideea e că în mod normal comentariile la respectivele articole ar fi trebuit să fie de genul bine că se mai ocupă cineva şi de ei, în sfârşit face şi poliţia ceva etc., în principiu de lăudare a iniţiativei. Dar nu! Noi avem drepturi şi nimeni nu se poate atinge de noi.

                        Cred că la noi Poliţia este ţinută doar pentru că s-ar pierde un subiect de bancuri. Orice fac sunt mulţi care îi blamează. 

                      Dacă trimit la şcoală elevii care chiulesc apar voci care strigă că asta nu e o problemă şi că de ce nu se ocupă de cerşetori. Dacă se ocupă de cerşetori apar voci care strigă că de ce nu se ocupă de hoţii de buzunare. Dacă se ocupă de hoţii de buzunuare apar voci care strigă că de ce nu se ocupă de cei care dau adevărate spargeri. Dacă se ocpupă de ei se strigă că de ce nu se ocupă de cei care au falimentat diferinte intreprinderi. Sărind peste câteva dacăuri ajungem la închiderea unor politicieni. Aici se strigă că şi cealaltă tabără fura şi tot aşa. 

                         Pe scurt orice ar face Poliţia tot timpul apar voci care susţin că ar avea altceva mai bun de făcut. 

                           Ori de câte ori te prinde Poliţia cu ceva prima reacţie e să muţi vina pe altcineva, să te scuzi că şi alţii fac la fel ba mai grav. Ce am făcut eu e ,,decât,, mărunţiş. Pe ăi mari nu-i vedeţi?

                      Am mai spus-o că vedem numai drepturi. Obligaţiile au încetat acum vreo douăzeci de ani.

sursa foto

Portofoliu Ştefan Isarie

Sursa foto

Portofoliu John De Bord

Sursa foto

Bătrâni şi neliniştiţi

               Nu ştiu cum o să ajungem noi când înaintăm în vârstă (eu deja dacă nu îmi notez în agendă ce am de făcut pe ziua în curs cam uit tot) dar cei care sunt acum pe la 60+ sunt destul de dezorientaţi. ,,Căderea ,, comunismului a avut repercursiuni stranii asupra tineretului apăi asupra celor mai în vârstă.
               Pierzând vremea pe la o instituţie a statului am plăcerea să ascult tot felul de replici halucinante. Dacă până azi nu ai fost pe acolo trebuie să iţi spun cum e comparimentată zona de acees. Există o încăpere pentru ,,muritorii de rând,, unde se depun diverse cereri, se ridică diferite acte. Mai există o încăpere (impropiu zis pentru că e un hol ) în care au acces persoanele fizice şi juridice autorizate şi angajaţii lor. Ambele încăperi sunt dotate cu televizoare.
                Deşi scrie mare pe uşă ca e interzis accesul persoanelor străine, deseori în căutarea unui loc unde să aştepţi două zile ca să depui o cerere , intră tot felul de persoane. De obicei nu are nimeni nicio problemă cu ei noi oricum făcând kilometri în instituţie.
                 Ei bine, ieri, apare un domn mai în vârstă care se aşează şi începe să se uite la televizor. Dar nu oricum ci la fel ca vecina Tănţica cu sonorul la maxim ascultândul pe viitorul preşedinte al ţării la 5 dimineaţa în direct şi sunt convins că şi în reluare.
               O domnişoară îl roagă frumos să dea sonorul mai încet la care el răspunde răspicat că nu are chef. I se explică faptul că nu are ce căuta acolo şi că să asculte mai încet emisiunea. El la fel de răspicat îi zice că ce o să-i facă dacă nu dă mai încet, îl dă afară?
               Respectiva domnişoară se duce la portar care încearcă să-i explice că nu are ce căuta acolo şi că să meargă în cealaltă încăpere. Omul refuză la care portarul îi smulge telecomanda din mână. Replica : domne eu sunt cetăţean european, eu am drepturi. Instantaneu am izbucnit în râs iar persoana în vărstă s-a ruşinat de ruşinea lui şi a început cu aceleaşi replici obosite :  sunt operat de hernie, am lucart x ani nu ştiu unde, etc.
               Ştiţi ce campanie aş vrea să ruleze peste tot : Sunt cetăţean european şi am OBLIGAŢII !

Poate ne mai trezim şi noi din drepturi.
Sursă foto.

De pe marginea unui accident moto

                        Nu ştiu dacă ştiaţi de acest accident despre care se discută destul de aprins în diverse locuri .

El nu are nimic deosebit sau aparte faţă de alte accidente astfel că monotonia desfăşurării lui (pe forumuri) ma duce cu gândul la compunerile din clasa a IV-a cu introducere, desfăşurarea acţiunii şi deznodământ.

                        

                        Deci orice accident moto care se respectă apare într-o primă fază în presa locală de mare fâs. De acolo discuţiile se mută pe forumurile de specilitate unde la început se caută confirmarea. După confirmare apar cunoscuţii accidentatului care evident îi ţin partea. Imediat după ei apar cei care nu îi ţin partea şi care deseori sunt atotştiutori ai fizicii dinamice, mecanice, fluidelor, lichidelor, etc. După ce intriga a fost aruncată se naşte conflictul. Porcăieli, bike-eri de weekend, conservari urători de bine si aşa mai departe. Pintre ei reînvie personaje moralizatoare cu intervenţii scurte care deseori autoexplică şi motivul dispariţiei/apariţiei inopinate.

                        

                 Deznodământul: accidentatul trăieşte şi toată lumea e fericită uitându-se porcăielile sau accidentatul moare iar ameninţările între forumişti rămân. 

                            Sincer nu prea înţeleg de ce nu ne limităm la esenţă şi ajungem la discursuri otv-listice. Putem rămâne la urările de bine şi la ceea ce învăţăm din greşelile altora.

                        

Pântecul Mamei

,,acceptăm ceea ce viaţa ne oferă şi de asemenea, ceea ce ne ia,,

Filmul e despre cât de departe eşti dispus să mergi pentru persoana iubită. Asta am zis-o aşa ca să vă uitaţi la el. Filmul îl puteţi vedea aici.

Dacă clonarea umană va deveni o chestie cotidiană în viitor ce probleme va ridica? Dincolo de problema creştină cred că ea se va lovi de alte probleme gen cei clonaţi vor avea aceleaşi drepturi ca ceilalţi? Nu va fi mai degrabă o relaţie stăpân supus? Dacă nu îmi convine clona pot încerca o alta?

În definitiv trăim cu gândul la viitor sau la trecut?

Sursă foto

Steve Chong

Sursa Foto