Una din doleanţele Revoluţiei din 1989 a fost libertatea presei. Lumea era sătulă ca de creveţi să citească aceleaşi aberaţii pe tema fixă. Dorea şi altceva şi mai ales dorea ca acel altceva să nu fie făcut pe ascuns.
După căderea comunismului a fost posibil acest fapt. Nu ştiu cum arăta presa anilor 1990 dar ce e acum îmi provoacă o mare greaţă. După atăţia ani avem o nouă formă de privare la libertatea presei. Imparţialitatea e din nou la cote minime. Nu poţi asocia libertatea presei cu lipsa de imparţialitate. E aberant ca formatorii de opinie să prezinte doar ce vor să facă unii sau doar ceea ce nu au făcut alţii.
În 2012 e la fel de greu să primeşti articole obiective în care subiectivismul să se regăsească doar în modalitatea de scriere.
În 2012 ai de ales între două intoxicări : adorarea celor cu care eşti de acord sau bălăcăreala celor cu care nu eşti de acord. Cam aceasta este evoluţia.
foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu